Povestea noastră

Despre noi

Fondatoarea Cusut cu Ață Roz

Daniela Mandu

Bună, sunt Daniela Mandu, fondatoarea brandului Cusut cu Ață Roz.

Sunt antreprenor în domeniul decorațiunilor textile pentru casă – perdele, draperii, lenjerii de pat, fețe de masă și naproane brodate – toate create cu grijă, eleganță și pasiune.

Povestea mea

Bună, sunt Daniela Mandu, fondatoarea Cusut cu Ață Roz, și creez lenjerii de pat personalizate prin broderie, dedicate celor care apreciază luxul discret și confortul absolut. „Nu știu alții cum sunt”, dar eu, din copilărie, se pare că am avut, acolo în suflet, în puterea minții și a creației, aplecarea către ață și pânză.

Elevă fiind, am cusut o față de pernă din bumbac alb, pe care am brodat-o cu fir de mătase albă – simplitate și inocență amestecată cu firul de bumbac și mătase.

Să fi fost aceasta picătura care mai târziu a dat izvorului apă, sau ecoul a ceea ce înseamnă „ton sur ton” s-a revărsat peste dibăcia aflată, fără să știu, în mâinile mele?

În 2010, casele multora au început să fie îmbogățite cu textile pentru casă, pentru că scânteia de demult a început timid să se facă flacără. Sărbătorile au fost poezie, scrisă în pânză și în pânzeturi, în culori și emoție, iar somnul ne-a fost, la mulți, legănat de lenjerii deosebite, în care ața a țesut multe vise.

Câteva dintre creațiile mele preferate

Două perne cu lenjerie din bumbac albă, cu o inimă brodată cu ață roșie și o floare mov

„Un somn odihnitor începe cu detaliile potrivite. Iar lenjeria de pat nu este doar un accesoriu – este o declarație de stil și rafinament.”

Din culisele vieții mele

Cine sunt eu și cine nu sunt?
Sunt un om obișnuit, crescut la munte, lângă Piatra Craiului, iubitor de oameni, de flori și de tot ce este frumos. Am crescut la curte, am învățat să îngrijesc florile în grădină, am învățat să recunosc plantele după frunze și flori, am învățat să dăruiesc în relații, să fiu locală și să fiu un om care se ține de cuvânt, chiar dacă uneori am de pierdut.
Ce îmi aduce bucurie?
Oamenii zâmbitori și fericiți, optimiști, care emană în jurul lor, fără a face eforturi, iubire și bucurie.
Ce mă întristează?
Copiii care plâng, copiii care suferă. Mă simt copleșită de neputință și de lecțiile pe care uneori tot ei ni le dau, nouă, adulților.
Ce lecții am învățat de la viață?
Să nu mai am așteptări și să învăț să iau oamenii așa cum sunt, pentru că sigur am ceva de învățat de la fiecare.
Ce greșeli nu aș mai repeta?
Am făcut câteva greșeli și mă bucur că am trecut prin ele. Doar așa am învățat și sunt ceea ce sunt!
Am învățat să nu mai fac lucrurile în locul celorlalți și nu înainte ca persoana în cauză să îmi ceară ajutorul. Ajut mai bine, mai specific și cu folos dacă cineva îmi cere ajutorul – și îl ajut cu mare drag.